2016 a fost ultimul an de rezidențiat pentru chirurgul cardiovascular Cristian Bulescu. Se împarte între Institutul „Prof. Dr. C.C. Iliescu” de la Fundeni și Clinica de Cardiochirurgie pediatrică de la Spitalul „Marie Curie”, unde operează în cadrul misiunilor organizate în parteneriat cu Clinica San Donato (Italia) de către Ministerul Sănătății și Inima Copiilor. În cei șapte ani de rezidențiat, dr Bulescu a trecut prin patru centre de chirurgie cardiacă, a participat la peste 2200 de intervenții („114 făcute de mine”) și spune că dacă ar avea acum de ales ar alege tot Chirurgia Cardiovasculară.

Fiu al unui medic pediatru și al unui inginer electronist, Cristi Bulescu a ales Medicina (n.r. de altfel, aceeași a fost și alegerea fratelui său, Alexandru, care a optat pentru specializarea ORL). Știa ce urmează să studieze încă din liceu, deși învăța la o clasă cu profil Informatică. Programarea îl atrăgea, dar chirurgia îl provoca: „La 18 ani îmi imaginam deja că în scurt timp transplantul de cord ar putea deveni o rutină..”

„E o alegere pe care aș face-o din nou”, spune Bulescu, care se numără printre cei zece medici rezidenți în Cardiochirurgie vasculară la nivel național. În ultimii șase ani a lucrat, a învățat și a operat în România, în Franța (Lyon) și în Italia (San Donato), iar prima dată când a operat, ca mâna a doua, a fost în primul an de rezidențiat, alături de dr. Iosifescu, pacientă fiindu-i o fetiță de 3 ani.

Cristi Bulescu operează și adulți cu boli de inimă, la „C.C. Iliescu”, și copii, la „Marie Curie”. Sunt boli diferite și patologii diverse, spune atunci când îl întrebi dacă tipul abordărilor medicale diferă în funcție de vârsta pacientului. „La adulții cardiaci sunt patru mari probleme, poți face cam zece tipuri de intervenții, dar la copii este cu adevărat provocator – sunt valve anormal conformate, sunt defecte în interiorul inimii, vase care pleacă de unde nu trebuie. Sunt cam o sută de intervenții diferite. Ții cont de fiziologie, de detalii de toleranță, trebuie să individualizezi tratamentul în funcție de nevoile copilului. Le dai foarte mulți ani de viață fără probleme, ceea ce e diferit de pacienții adulți.

Dar da, sunt multe lucruri din chirurgia congenitală pe care le aplic la adulți: gesturile sunt mai fine, struncturi fine, toleranță mai mică la erori. Mi-aș dori să le pot face pe amândouă: cardiochirurgie vasculară la copii și la adulți. Ideea ar fi să îți poți urmări și rezolva chirurgical un pacient și la maturitate, nu doar în copilărie. Pentru că un chirurg cardiac se ferește să opereze după altcineva”.

La „Marie Curie”, dr. Bulescu a intrat în sală la Cardiochirurgie încă de la prima intervenție, în septembrie 2013. Își amintește de primii săi pacienți: o fetiță de doi ani – „a mers foarte bine”, o alta – adolescentă: „m-am gândit ca incizia să fie foarte mică, ca să nu fie nevoită să își ascundă operația când va crește”, un băiat de 11 ani: „foarte slab și tăcut”. În trei ani peste 200 de copii au fost operați aici. Printre ei, și copii din centrele de plasament: „Sentimentul ăla că poți să îi ajuți, că îi poți salva..Pentru unii ai vrea să faci mai mult. Dar suntem doar doctori”.

Despre interacțiunea cu părinții, medicul afirmă că nu este plăcută: „Sunt emoționați, unii sunt violenți, leșină. E un moment încărcat. Când îi rogi să își dea semnătura e un moment de năuceală. Îi las să se liniștească, să mă întrebe ce vor, orice le aduce lor confort psihic. Iar tu, ca medic, ai un copil în brațe. E responsabilitatea ta”.

Cât costă o operație la „Marie Curie”? „Cum să ceri bani de la părinții unui copil? Le zic (n.r. părinților) să cumpere ceva copilului. Nu pot să primesc bani de la cineva”.

La ce se gândește dr. Bulescu când are bisturiul în mână? „Sunt atent la ce se întâmplă. Nu prea vorbesc atunci când sunt concentrat. Nu te gândești la ce o să fie după operație. E vorba de autoprotecție, dar și de protecția pacientului. Îmi fac un plan în detaliu a ceea ce urmează să fac. Nu îmi place mentalitatea: deschidem și vedem. Trebuie să am un plan A, B și C, ca să am o rezolvare. Mie îmi place să fac asta: atât la operațiile vasculare cât și la cele chirurgicale. Trebuie să știu cât mai multe despre pacient. Detaliile astea fac, cred eu, diferența între o operație reușită și un eșec răsunător.”

Nu îi place să cunoască alte detalii decât cele medicale despre pacient: „Nu poți să lași sentimentele să vină peste tine. Ești o mașină de operat când ești în sală. Trebuie să ai un plan de care să te ții, un plan adaptabil situației. Ca un scenariu de film”, susține Bulescu.

După intervenție și-a stabilit o regulă: Să mai stea o oră în plus până ce pacientul ajunge la terapie Intensivă. „Dacă chirurgical merge bine, plaga se vindecă în 7-10 zile. Stau și mă asigur și îmi urmăresc pacientul până când mă asigur că nu apar infecții la nivelul plăgii. E regula mea”, spune dr. Bulescu.

A învățat să lucreze în echipă, iar la „Marie Curie” într-una internațională, în care se vorbește în sala de operații româna, engleza și italiana: „E o echipă bine sudată și se simte că lucrăm împreună. Au rămas oamenii valoroși – persoane de calitate, din punct de vedere profesional și uman. Sunt oameni tineri și ambițioși, iar când dai exemplu îi poți inspira pe cei de lângă tine. Și lucrăm cot la cot”.

Anii de rezidențiat la Fundeni, experiența din Italia și din Franța au avut o serie de avantaje, consideră medicul. „Am învățat că discuția trebuie să fie argumentată. Ne facem auziți, dar cu argumente și ajungem la o concluzie cu care suntem cu toții de acord. În specialitatea asta trebuie să tragi tare, ca să te îmbunătățești permanent”.

Cum vede Bulescu departamentul de Cardiochirurgie de la „Marie Curie” peste 3 ani? „Cu echipă completă, cu posturi și cu personal. Să operăm zilnic, să avem rezultate bune și pacienți mulțumiți”. De la cei din urmă are așteptări: „Să respecte și să accepte condițiile noastre, tratamentele pe care le considerăm necesare. Inclusiv că hainele trebuie schimbate zilnic”.

În restul timpului, Cristi Bulescu operează la Institut, la „Prof. Dr. C.C. Iliescu”: „Colegii îmi acceptă și absențele – de o săptămână sau două – când avem misiune la „Marie Curie” și le mulțumesc. Au înțeles că e un proiect serios aici și au respect pentru doctorii Alessandro Frigiola și Youssef Tammam.”

Foto: Inima Copiilor